CEDO declară inadmisibile cinci cereri privind salariile restante din România

Cererile au fost formulate de Voicu-Ionel Pușcașu, Florina-Mihaela Pușcașu, Maria-Ștefania Pavel, Mirela Hancăș și Florica-Tanța Piroș. Reclamanții au invocat neplata sau achitarea cu întârziere a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, reprezentând diferențe salariale, sporuri și recalculări legate de discriminări salariale constatate anterior. Sumele solicitate individual au fost cuprinse între 30.000 și 571.000 de euro.
Plata eșalonată, analizată în contextul crizei bugetare
CEDO a constatat că hotărârile interne nu fuseseră executate integral. Totuși, judecătorii europeni au considerat că neexecutarea și amânările succesive au fost provocate de o criză bugetară severă și prelungită. Curtea a apreciat că măsurile luate de stat au avut o justificare în circumstanțele economice și bugetare excepționale.
România nu a refuzat executarea obligațiilor, ci a introdus un mecanism de plată în tranșe. Acesta prevedea actualizarea sumelor cu inflația și achitarea dobânzilor legale. Calendarul a fost modificat de mai multe ori, iar plata restanțelor urma să se desfășoare pe durata a cinci ani, începând din 2024. Tranșele programate pentru 2025 au fost amânate pentru 2026.
Obligații de aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru 2026
În evaluarea sa, CEDO a ținut cont și de faptul că măsurile de austeritate au vizat întregul sector public. Curtea a mai considerat relevant faptul că veniturile judecătorilor erau mult peste media națională, astfel încât întârzierile nu le-ar fi pus în pericol mijloacele de subzistență și nu le-ar fi impus o sarcină disproporționată.
Pentru anul 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul General au solicitat aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru obligații restante rezultate din hotărâri judecătorești și ordine administrative, inclusiv dobânzi.
Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale.
De reținut
CEDO a decis definitiv că cele cinci cereri erau inadmisibile și vădit nefondate, considerând compatibilă cu drepturile protejate plata eșalonată a restanțelor salariale în condițiile economice invocate de România.









